Cam asta este acum afara, aici… frig – temperatura a scazut brusc, la fel ca si forma mea de cateva saptamani incoace – j’en ai assez, citeam in dimineata asta ploioasa: „A preferat custii aurite de acolo mizeria acestui hotel darapanat; povesteste cu nostalgie viata de cartier; lume de Toulouse Lautrec, isi aminteste confidentele prostituatelor, viata de noapte, fauna cartierului. Saraci, refugiati, deznadajduiti. Apasa pe tentatia de a se sinucide care il persecuta in fiecare zi. Acum e un om cu ceva avere, reusit. Lucreaza zi si noapte, de frica saraciei …”
Brusc gandul mi-a zburat la altcineva, nu si la altceva: „Experienta singuratatii pe cont propriu … este experienta maselor, a multimii care te storceste, te impinge, te maseaza. O lume compacta care detesta spatiul gol…”